Ne incarcam cu bagaje de emotii si speranta pentru a le investi intr-o relatie ideala dar de cele mai multe ori premiul cel mare se lasa asteptat. Ne jucam sentimentele intr-o cazino luxos pana scurgem ultima picatura din portofel iar apoi, resemnati si treziti brusc la realitate plecam din Vegas descoperiti de toate secretele, doar cu amintirea noptilor salbatice petrecute in compania unor chipuri aparent necunoscute.

Eu inca sunt in Nevada si acum este prima oara cand risc in totalitate, am pariat pe numarul 6 intreaga mea avere. Cred ca voi castiga, ce zici, ma ajuti?

“Spectacolul omului- ce lucru scarbavnic [...] Toate sentimentele isi trag absolutul din mizeria glandelor”

.e.c.

Alung sentimentele morbide si ma lovesc de un perete realist.

NU mai vreau sa inteleg viata ci sa o traiesc asa cum este. Dar atunci de ce continui sa-mi pun intrebari?[haha intrebare retorica]

[[[Aprinde tigara, aprinde si clipa
Aproape e seara si n-am fumat nimica
Stinge lumina, mai lasa doar o raza
Trage cortina si sa ne facem varza]]]

Ceata totala si ochi injectati.

Unde am ramas? Ah, ma chinuiam sa-ti vad expresia fetei printre aburii cenusii. Vreau sa stiu daca ma minti.

Da, e clar! Ai lipsit de la cursurile scolii de teatru in ultimul semestru iar abilitatile tale si-au pierdut din farmec.

Apropo, stii ca nu tragi in piept?

[te fac]

Tuborg baut pe saturate printre fumul otravitor de Marlboro Light.

Gustul mentolat [din cauza lui] de Orbit de Pepene.

Extaz in totalitate!

[love comes again!?]

Fundatia zidului a cedat cu rapiditate iar toate sperantele s-au faramitat in lacrimi rosiatice.

Nu conteaza. Se vor risipi asemeni celor din urma si poate asa voi invata cum sa cladesc o noua poarta solida in jurul inimii mele.

Cheia o voi arunca undeva departe. Nu mai am nevoie de hemoragii care sa ma dezechilibreze din punct de vedere afectiv.

Am nevoie doar de voi, cativa prieteni care reusesc sa ma faca sa rad in timp ce plang, cei care imi pansati rana iar dupa cateva replici incurajatoare sunt ca noua.

Multumesc Oriana si Ziggy!

Sentimentele contrare imi invaluie din nou sufletul, sustinand un razboi imaginar.

Apararea din primele linii a fost eliminata iar negativismul pare sa conduca.

Frica ma indeamna sa ma feresc de riscuri, incercand irelevant sa-mi controlez trairile. Realizez cu dezamagire ca autocontrolul, dorinta de a ramane cu inima zavorata la schimbarile din jur imi consuma toata energia.

Desi in inferioritate numerica, soldatii samariteni abordeaza o noua tactica de cucerire, iar defensiva se transforma in atac.

Eroii ma indeamna sa risc, sa-mi las sentimentele libere, sa se ridice, fara sa ma tem de o posibila aterizare fortata. Ahh, dar m-am saturat de gustul amar al dezamagirii, de mila si de sentimente dizolvate instant la contactul cu lumea neingaduitoare.

Zidul protector menit sa ma desparta de uratenia sufletelor unora se clatina usor, pana se va darama complet.

Iar apoi voi ajunge cu adevarat vulnerabila!

Ma preocupi!

Fata ta palida, infrumusetata de riduri adanci pare perfecta dupa aplicarea uniforma a fondului de ten. Te anunt cu parere de rau ca nu folosesti ceva de calitate. Masca compusa din aparente se scurge la fiecare contact mai dur cu realitatea iar uratenia iese la suprafata.

Sfat: de acum foloseste o nuanta mai apropiata de culoarea pielii tale iar pentru o transformare radicala aplica fondul de iluzii pe toata suprafata corpului.

Recomand:

-Normaderm de la Vichy

-Light Radiance Revitalising Balm de la Oriflame

-Anew Ultimate

-sau renuntarea la aparente!

Oare ne vom schimba?

[NU!]

Am crezut ca un suras poate acoperi ranile vechi, dar m-am inselat. Cosmarurile se repeta in fiecare noapte, iar atunci trecutul aduce la viata imagini socante, intr-o continua miscare.

Nu pot uita stralucirea din ochii sai cand imi aplica cate o palma pe obraz pentru a-si dovedi superioritatea. Multitudinea de sentimente de ura izbucneau din minte printr-un urlet stins, iar lacrimile imi impaienjeneau anemic fata.

Ii placea sa-mi arunce cate un suras batjocoritor, lasandu-ma sa-i observ dintii de un alb perfect. Actele lui se repetau la nesfarsit si totul facea parte dintr-un joc scenic ratat. Cu greu am reusit sa parasesc spectacolul in care distributia imi oferise rolul secundar, acela de marioneta inconstienta.

Aparentele m-au facut sa cred ca sufletul sau era la fel ca si invelisul. Ulterior, am aflat ca jucase teatru, iar adevarata sa fata am cunoscut-o abia dupa angajamentul suprem.

Am ajuns sa cred ca viata ma renega datorita alegerii mele de a trai langa un om care ma scutea de toate bucuriile.

Acum nu mai vreau iubire.

M-am saturat de minciuni, vorbe desarte si promisiuni false. Am obosit. Asociez dragostea cu un capriciu sau chiar inconstienta. Sa fim realisti: basmele cu feti-frumosi se implinesc doar in carti, iar apoi in viata iubirea vine si pleaca.

Nimic nu este vesnic!

[[[apropo chestiunea de mai sus nu descrie ceva real; adevarul este ca sunt foarte fericita in acest moment]]]

O refuzam! De ce? Pentru ca acel zambet ascundea rani vechi, acoperite doar cu un strat subtire de superficialitate. Nu vroiam sa ma hranesc din putinul ei asa ca, schimband rolurile, eu am devenit furnizoarea de energie.

Cine si-ar fi inchipuit ca timpul NU vindeca ranile? Cum sa o ajut cand aveam infipt in carne un pumnal ce continua sa se invarta obsesiv? L-am scos cu greu dar apoi a izbucnit hemoragia interna, innecand toate organele.

Credeam ca inima este salvata dar am realizat cu stupoate ca a devenit una cu constiinta.

Oare inima EI s-a cicatrizat complet?